Conversațiile banale, despre lucruri obișnuite și stupide, în maniera de geniu a lui Teodor Mazilu, deconspiră un univers (amprentat de comunism) în care sunt aproape firești deraierile de comportament ale unui șef de fabrică față de subalternii săi. O poveste de dragoste - născută într-un circuit de  tren în jurul unei tartine cu salam de Sibiu și ardei gras - spusă în zeflemea pentru a ascunde drama unei relații pentru care nici Sile (ca și Iordache din “Acești nebuni fățarnici”) nu are suficienți bani pentru a fi iubit sincer.