Revolta actorilor. Protestul actorului. Totul e o învoială: regia artistică, regia tv, prezentarea. La comanda regizorului, după introducere, începe totul: conflictul dintre două tabere de cheflii, încornorarea soțului ridicol poreclit Fluierici, o secvență la teatru. Sau, poate la Operă. Aria calomniei. Scandal inoportun în loji. Aflăm apoi de ce e criticată televiziunea. Destule motive ca regizorul să ceară pauză. Inserturi video cu anunțuri, culise, machiaj, dialoguri la bar. Spectacolul se reia, cu o durere de masea, cu dans, bună dispozitie și un Ave Maria în latină, spus pe întuneric. Soțul dispare inexplicabil și fără urmă, apoi apare plin de sânge, beat și muribund. Deși așa ar trebui, actorul nu crede că mai poate să moară. Criza atinge apogeul: fiica cea mare se simte victima tuturor. Băieții, amorezi, spală putina. Familia se duce de izbeliște. Regizorul e chemat la machiaj și află că actorii au decis să plece. Cu toții. Ei sau regizorul. E un ultimatum: „Nu mai e nevoie de dvs.! Noi vrem un teatru adevărat. Curat. Ori ne lăsați să jucăm așa cum simțim noi ori vă părăsim.” Concluzia: teatrul e peste tot. Final apoteotic!