O piesă despre ipostazele dictaturii, având la bază un eveniment real consemnat de Plutarh în „Vieţi paralele”. Pe un vas de piraţi, un om ce se autointitulează Cezar îşi înscenează moartea în Senat. Cezar se amuză pe seama piraţilor şi îi ameninţă cu spânzurătoarea. La rândul lor, piraţii râd de Cezar şi  îi cataloghează demersul drept glumă şi nebunie.