Regizorul aduce laolaltă trei actori ieșeni minunați care reușesc să dozeze tensiunea dintre protagoniști. Ei reușesc să transmită publicului frământările lor adunate și amplificate într-o căsnicie disfuncțională, într-un cuplu de intelectuali care s-au însoțit o viață împreună într-o relație lipsită de sinceritate, cu multe taine ale trecutului ascunse cu grijă: „Amândoi ținem cărțile cu fața în jos și, puțin câte puțin, se strică jocul”. Ei nu pot fi liberi și fericiți ca păsările cerului cât timp rămân cu o conștiință încărcată de vinovății din trecut, de regrete asupra alegerilor făcute cândva în tinerețe. Abordarea regizorală a lui Eugen Todoran pentru micul ecran este clasică, folosind încadraturi standard, cu tăieturi justificate în fiecare moment dramaturgic. Nimic surprinzător, dar frumos și fluid datorită alegerii acestei simplități, lăsând loc jocului actoricesc, mutând astfel focusul pe tumultul interior al protagoniștilor.