Piesa prezintă căutările de licăriri de umanitate interioară ale unui comandant din lagărul de la Auschwitz, care tânjește în zadar după validarea geniului lui Kafka, dar care în realitate este doar un criminal cu sânge rece, incult și josnic. Conflictul dintre călău și victimă, dintre bine și rău este reprezentat de confruntarea dintre comandantul adjunct al lagărului de la Auscwitz și Franz Kafka. În final, se demonstrează similitudinea monstruoasă dintre nazism şi comunism, cei care visau la „construcția unor lumi noi”.