În absența taților, Octave s-a căsătorit în secret cu Hiacinte. Leandre s-a îndrăgostit de Zerbinette. La întoarcerea taților se pun la cale planuri de căsătorie pentru fii. Scapino, valetul lui Leandro, sare în ajutorul cuplurilor tinere. Apelând la strategii ingenioase, deghizări, înșelătorii, Scapino ajunge să rezolve toate neînțelegere. Finalul este o petrecere pe cinste în care toate personajele sunt fericite și împăcate. „Vicleniile lui Scapino” scrisă de Molière cu doi ani înaintea morții, rămâne piesa cea mai modernă din repertoriul clasic francez, iar Scapino personajul cel mai inteligent din piesele lui Moliere. El nu obtine beneficii de pe urma intrigilor sale, si nici nu le urmareste. Valetul devine Rege prin simpla sa inteligență, nu își propune decât să domine prostia, lipsa de imaginație, meschinăria celor din jur. Piesa lui Moliere substituie ierarhiilor create de societate, ierarhiile inteligenței. Fapt revoluționar pentru o societate ierarhizată. Prin libertatea de spirit Scapino ramâne un personaj original cu o nesfarșită bucurie de a trăi. Alexandru Dabija, autorul spectacolului, foloseşte comedia lui Molière ca pe un pretext pentru întoarcearea la matca originară a personajului principal, Scapino: commedia dell’arte. „Am urmărit să pun această piesă, mărturisea Dabija, și din convingerea că publicul care vrea să râdă, trebuie câștigat cu textele cele mai solide în materie. Ne-am ferit de efecte exterioare, de muzică, costume extravagante, care anesteziază gustul publicului și dau senzația că teatrul se face ușor și cu mijloace exterioare. Am vrut să atragem atenția asupra efortului creator al actorului. Este o cerință exprimată chiar de text.