Dramaturgul Dumitru Solomon recurge pentru această piesă de teatru la “povești vinovate și realiste” (“Cele două privighetori” de H C. Andersen), pentru a trece de rigorile cenzurii atunci când construiește universul unui rege plictisit și indispus într-un regat în care supușii nu îndrăznesc să îl contrazică. Pentru a-l scoate din amorțeală, slujitorii îi aduc să asculte o privighetoare. Spectacolul semnat de Horațiu Mălăele ilustrează, apelând la atmosfera de basm, mecanismele unei societăți absurde.