Oameni obişnuiţi ca cei din „Unchiul Vanea” devin cu uşurinţă eroii unei drame. Vieţi ratate, tinereţi distruse, vise spulberate, iubiri niciodată împlinite… şi drumul greu spre resemnare. Toate personajele se consumă inutil într-un fel de destin închis, măcinate de ratări, revoltă, dezamăgire. Între râs şi plâns se citeşte răspicat întrebarea neputincioasă despre rostul şi sensul vieţii. Pentru ce trăiesc aceşti oameni? Ce îi susţine în lupta cu ororile unei asemenea vieţi? Munca până la epuizare, încrederea în Dumnezeu, cărţile şi vodca. „Unchiul Vanea" este singura dintre piesele cehoviene în care moartea nu apare. Nimeni nu moare, nimeni nu ucide pe nimeni, nimeni nu se sinucide. Toate personajele supravieţuiesc. Moartea este un fel de rezoluţie, o soluţie. Toată această tragedie, fiind absolut serioasă, este absurdă şi comică în acelaşi timp.