TVR Cultural a redifuzat, în 24 martie, la „Biografii necesare”, dialogul dintre sculptorul Romelo Pervolovici, fondatorul Grupului „META /2META /Romelo Pervolovici”, și realizatoarea TV Ileana Ploscaru Panait.

Un text de Ileana Ploscaru Panait, artistă vizuală, realizatoarea emisiunii „Biografii necesare”

Într-o zi nesperat de frumoasă, aveam să ajungem în vârful unui deal de pe lângă Vălenii de Munte, acolo unde sculptorul Romelo Pervolovici a construit unul dintre cele mai deosebite muzee din România. În satul Slon din Prahova, într-o grădină unde ultimii trandafiri încă se mai încăpăţânau să înflorească, se înalţă o „sculptură de locuit”, o arhitectură vie ca o meduză transparentă, transferată aici din mediul subacvatic. O casă-atelier cu un aspect nemaivăzut, o metaforă a ascensiunii din interior, o expresie a puterii imaginaţiei şi a unei vieţi trăite în sensul artei.

Modelată piesă cu piesă chiar de Romelo Pervolovici, ea reprezintă un experiment unic ce înglobează în egală măsură arhitectura, matematica, sculptura, poezia, pictura, pasiunea pentru tradiţie şi inovaţie.

„Eu sunt un border-artist (un artist de graniţă). Un artist între lumi, între ape (adică oglindiri), între medii. Am făcut de toate. Fiecare emoţie are o modalitate a ei de a se materializa. Nu poţi să transmiţi o anume stare decât printr-o materialitate care i se potriveşte”, a explicat Romelo Pervolovici, la „Biografii necesare”.

Artist al generaţiei ’80, sculptor ca formaţie, pasionat de avengardă, Romelo Pervolovici n-a rămas niciodată cantonat în formule clasice. Căutările sale au vizat, încă de la început, ca o necesitate interioară, noi forme de expresie şi de manifestare neconvenţională, devenind unul dintre liderii noilor tendinţe ce începuseră să se evidenţieze şi în arta românească, așa încât, după anii ’90, s-a manifestat atât ca artist multimedia, dar şi ca fondator, în 1985, al Grupului META (este cea mai veche fundaţie artistică din România predată acum generaţiei următoare, adică lui Radu Pervolovici), 2META (împreună cu Maria Manolescu) şi Romelo Pervolovici.

Este unul dintre puţinii artişti de la noi care a făcut subiectul multor articole şi studii critice publicate, este manager de proiect şi curator al unor proiecte importante precum Bienala Tinerilor Artişti – care acum nu se mai manifestă, membru al câtorva ediţii în juriul pentru Bienala de la Veneţia, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, iar aria sa de expertiză este cu mult mai vastă decât o putem noi exemplifica aici.

Ileana Ploscaru Panait: Te-ai izolat aici, la ţară, în satul ăsta idilic?

Romelo Pervolovici: Nici pe departe. Am atelier şi lucrez şi în Bucureşti. Am fondat aici muzeul ăsta (2META, n.r.), unde organizez cam o expoziţie pe an, am şi studenţi care vin şi lucrează. E destul de dinamic, dar acum îi las pe cei mai tineri în faţă. Este timpul să se implice ei şi am toată nădejdea că o vor face bine. E momentul să mă aplec mai mult asupra mea.

Ileana Ploscaru Panait: Ce expoziţie este acum pe simeze?

Romelo Pervolovici: „Autoportret în doi”. Eu şi Maria. Este o interogaţie despre noi, despre artă. Cred că este o meserie foarte grea, asta de artist!

Ileana Ploscaru Panait: Sunt unii care cred că artistul trăieşte într-o permanentă mondenitate. Că e foarte simplu şi spectaculos.

Romelo Pervolovici: S-o creadă ei. Artiştii sunt în permanentă luptă (în sensul metaforic) cu ceilalţi, dar şi cu demonul din ei. E o nelinişte care te inundă şi, chiar dacă ai satisfacţia că ai intrat în dialog cu publicul tău şi ai vanitatea de a te crede „cineva” – în sensul în care priveşti arta, a doua zi eşti din nou scufundat în nelinişte.

Ileana Ploscaru Panait: Dar, ar spune unii, când lucrezi ajungi la nişte concluzii, formule, reţete...

Romelo Pervolovici: Un artist trebuie să fugă de rutină cu orice preţ şi eu asta am încercat în toată cariera mea.

În proiectele sale de creație sau curatoriale – singur sau alături de Maria Manolescu – Romelo Pervolovici şi-a propus formularea unor atitudini artistice. Scena socială, politică, economică, culturală este mai degrabă un context la care artistul-cetăţean trebuie să reacţioneze printr-un program integrat.

Iar Romelo Pervolovici şi-a însuşit această misiune: la început, instinctiv, apoi, programatic, uzitând nu doar de mediile tradiţionale ale plasticianului – lemn, piatră, metal sau desen, fotografie, print, ci a mizat pe conceptualitate şi accesarea celor mai noi tehnologii, generând o estetică a imaginii personală şi încărcată de o sensibilitate alertă, proprie unui cercetător responsabil, conectat şi atent la contextul în care trăieşte.

Deşi se consideră un artist de graniţă, creaţia lui Romelo Pervolovici are puncte certe de referinţă: nu-şi reneagă originile, dar, totodată, este mai mult decât deschis către cotidian şi universalitate, iar spaţiul de vieţuire şi de creaţie de la Ceraşu, atât de aproape de aerul rarefiat al înălţimilor, este pentru Romelo Pervolovici o staţie necesară, populată de făpturi colorate, de dialoguri şi oglindiri, de vanităţi şi modestie, alături de prieteni deschişi să vină până aici pentru a i se alătura în demersul de înţelegere a unei lumi din ce în ce mai complexe şi, parcă, mai contradictorii.

Ileana Ploscaru Panait: Care este autenticitatea unui artist?

Romelo Pervolovici: Trebuie să lucrezi mereu cu disperare, cu nesomn şi să nu aibă nicio importanţă ce efort faci. Adică, să fii acolo cu toată fiinţa, iar ce rezultă va fi întotdeauna în concordanţă cu cine eşti tu, în momentul acela al evoluţiei tale ca artist.

Ileana Ploscaru Panait: Aş vrea să ştiu părerea ta despre arta contemporană românească.

Romelo Pervolovici: E mult mai bine decât acum trei decenii. Ce aveam pe atunci? Şcoli şi maeştri. Acum este mult mai dificil, pentru că totul este într-o permanentă dinamică şi schimbare. Artiştii pot călători, pot vizita, pot comunica cu alţi artişti de oriunde, pot fi sincroni cu toate experimentele posibile. E o deschidere semnificativă.

Ileana Ploscaru Panait: Pot participa la expoziţii şi, astfel, devin şi ei cunoscuţi.

Romelo Pervolovici: Desigur. Dar sunt şi multe lucruri împrumutate şi poate că e bine că este aşa. E o etapă.

Ileana Ploscaru Panait: Şi generaţia noastră?

Romelo Pervolovici: Trebuie redescoperită. S-a scris mult despre generaţia ’80. Dar noi, tinerii de atunci, avem acum 60 – 65 de ani. Când eram mai implicat social şi iniţiasem apariţia mai multor cărţi, cataloage și albume, mi-am spus: „Ca să ajungem şi noi la nivelul la care ne dorim, să fim sincroni cu ceea ce se întâmplă la nivel internaţional, trebuie să facem dicţionare şi enciclopedii care să ne consemneze”. Sigur, şi activitate expoziţională, de cercetare, de atelier, dar este foarte important pentru o cultură să aibă puncte de referinţă şi cercetare.

Ileana Ploscaru Panait: Adică să aibă măsura valorii ei.

Romelo Pervolovici: Exact.

***

Această ediție a fost difuzată la TVR Cultural în 24 decembrie. Puteți urmări episodul mai jos:

*** Ediția a fost difuzată la TVR Cultural, duminică, 24 decembrie, de la ora 22:00 (reluare - sâmbătă, 30 decembrie, ora 8:00) şi la TVR+.