Luni, 18 ianuarie, ați putut revedea pe TVR 1 interviul cu autorul Eric-Emmanuel Schmitt. De la 23:30, v-am aşteptat la un dialog intim despre cărţi, muzică, tristeţe, alegeri şi dragoste.
Unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului a fost venirea la Bucureşti a scriitorului Eric-Emmanuel Schmitt. Doctor în filosofie, Eric-Emmanuel Schmitt a debutat în 1991 cu piesa de teatru, Noaptea la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei premii Molière, Variațiuni enigmatice, Libertinul etc.
De același succes răsunător se bucură și romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Oscar și Tanti Roz (2002), Viața mea cu Mozart (2005), Concert în memoria unui înger (2010) – distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă și Cei doi domni din Bruxelles (2012).
„O carte nu poate schimba lumea. Dar o singură carte poate schimba un om”, aşa ar descrie scriitorul francez dorinţa şi chemarea de a scrie.
Cărţile sale sunt traduse în peste 40 de limbi, iar în 2015, romanul său, „Femeia în faţa oglinzii", a fost bestseller Humanitas Fiction Gaudeamus. Despre vizita sa în România, scriitorul îi mărturiseşte Marinei că „am impresia c-am intrat într-o ţară nouă, cu viitor, cu dinamism. Acum românii vor să reuşească în ţara lor”.
Prima sa întâlnire cu teatrul a fost, de fapt, la 10 ani când „am fost bulversat de tristeţea lui Cyrano de Bergerac”. Atunci, continuă scriitorul, i-a spus mamei lui că asta vrea să facă în viaţă: „să facă oamenii să plângă, să-i fac să trăiască povestea”.
„Scopul artei nu e arta. Scopul e să creeze o comunitate de emoţii şi gânduri”
La 29 de ani, pe când se rătăcise în necurprinsul deşert Sahara, înspăimântat, înfometat şi însetat, îngrozit de iminenţa morţii, l-a descoperit pe Dumnezeu. De fapt, îi place să spuna că „Dumnezeu l-a găsit pe el”. Acea noapte înfiorătoare rămâne, totuşi, cea mai frumoasă noapte din viaţa lui, o noapte cu stele pe care aproape că le putea culege ca pe mere. „O revelaţie este o revoluţie”, iar în acel moment a ştiut sigur că Dumnezeu există.
Pentru cititorii săi, Schmitt vine cu „explicaţii” ale alegerilor sale. În Evanghelia după Pilat, scriitorul refuză să-l perceapă pe Iuda ca pe un trădător, pentru că „el joacă acest rol din dragoste, pentru că era un moment care trebuia să existe în istorie”. Aşadar, fără să-şi asume rolul istoricului său a teologului, ci doar pe acela al unui scriitor cu multa imaginaţie, Schmitt îl transformă pe Iuda din trădător în salvator.
„Mi-e ruşine de antisemitismul cu baza în creştinism”
Îl adoră pe Mozart, despre care mărturiseşte ca l-a salvat dintr-o gravă depresie pe când avea 15 ani. Pentru el, „marii muzicieni sunt ghizi spirituali, sunt filosofi”. Iar la 55 de ani, Eric-Emmanuel Schmitt mărturiseşte că „a fi fericit nu înseamnă a te pune la adăpost de toate durerile, ci a le integra pe toate”.
***
Ediţia este disponibilă online pe TVR+.
Criticul de teatru Marina Constantinescu a început să facă televiziune în 2000, ca realizator al emisiunii Cabina de montaj, iar din 2001 povestea ei continuă cu Nocturne, emisiune difuzată de TVR 1.
Nocturne este o reverenţă în faţa valorii, a verticalităţii morale şi profesionale, aşa cum o descrie şi Marina Constantinescu. „Nocturnele sunt poveşti cu şi despre oamenii din mine şi din jurul nostru. Sondez continuu pe terenul marilor valori, prea puţin cunoscute, pe de o parte, precum şi dialoghez cu mari personalităţi, prea bine cunoscute, pe care încercăm să le prezentăm, cu smerenie şi cu modestie, în imagini mai puţin bătătorite, cu stări mai puţin intuibile".
Marina Constantinescu face echipă la Nocturne cu regizorul Aurel Badea şi redactorul Oana Cucuruzeanu.
Întreaga colecţie de emisiuni Nocturne poate fi vizionată online pe TVR+, iar cei interesaţi pot interacţiona cu echipa emisiunii pe pagina de Facebook - Nocturne.