Emisiunea „Istorii de bun gust”, difuzată joi, de la ora 21.00, la TVR 2, dar şi duminică, de la ora 12:00, la TVR Cultural, ne poartă prin câteva bucătării exotice din Bangladesh, Malaezia şi Egipt.
„Orez, zahăr, sare după gust, cardamom, scorţişoară, lămâie şi ghimbir, iar, la alegere, se pot adăuga stafide, lapte praf, lapte condensat şi esenţă de trandafiri. Cam atât ar fi suficient ca să iasă un preparat tradițional de Anul Nou în Bangladesh.
Și la noi, e tot tradițional, pentru că am copilărit cu orez cu lapte sau „colarez”, cum se mai spune în unele regiuni, dar preparat cu mai puține mirodenii”, a dezvăluit Camelia Moise subiectul noii ediţii „Istorii de bun gust”.
Emisiunea „Istorii de bun gust”, difuzată joi, de la ora 21.00, la TVR 2, dar şi duminică, de la ora 12.00, la TVR Cultural, ne poartă prin câteva bucătării exotice din Bangladesh, Malaezia şi Egipt. Şi, cum la „Istorii de bun gust” nu e vorba numai despre mâncare, vom asculta muzică şi vom urmări dansuri tradiţionale, apoi vom depăna amintiri cu oameni din aceste popoare care s-au îndrăgostit şi au rămas în România.
De curând, în Bangladesh s-a sărbătorit „Pohela Boishakh”, ceea ce în limba bengaleză înseamnă prima zi a calendarului bengalez, calendarul oficial al Bangladeshului. Ziua este celebrată printr-un mare festival, care se ţine atât în Bangladesh, cât și în statele indiene Bengalul de Vest, Tripura, Jharkhand și Assam, indiferent de credința religioasă.
Celebrarea Pohelei Boishakh își are rădăcinile în tradițiile comunității musulmane din Old Dhaka, în timpul stăpânirii Mughal. În 2016, UNESCO a declarat „Pohela Boishakh” moştenire culturală a umanităţii.
Sărbătorit cu procesiuni, târguri și timp petrecut în familie, festivalul a prilejuit şi în România un „cooking event”.
„Astăzi, am ales un program culinar pentru a celebra tradiția noastră. Vom face „payesh”. Payesh este o budincă dulce, pe care o facem de Anul Nou, dar și cu ocazia altor sărbători.
Ingredientul principal în această rețetă este orezul, care, în Bangladesh, este separat de impurități cu o cula. Se fierbe laptele, se adaugă orezul și se amestecă încontinuu, să nu se prindă, până va fi gătit. Se pune scorțișoară şi, când orezul a început să se îngroașe, se pot adăuga lapte praf, lapte condensat și zahăr. Prepararea rețetei durează aproximativ 20 de minute”, a spus Bushra Meherin Ali, soţia ambasadorului Republicii Bangladesh.
Orezul este apreciat în multe comunităţi, fiind considerat un superaliment, nelipsit din dieta asiaticilor. În China antică, de exemplu, se credea că orezul negru oferă longevitate, motiv pentru care nu oricine avea acces la el şi, astfel, la un moment dat, a devenit alimentul interzis. Cei care îndrăzneau să fure preţiosul „orez interzis” erau condamnaţi la moarte.
La întâlnire, echipa „Istorii de bun gust” a mai descoperit preparate din Malaezia, precum „Nasi lemak” sau „orez gras”, un mic dejun tradiţional malaezian, făcut din orez gătit în lapte de cocos, cu peşte, alune, câteva felii de castravete şi sos iute. În loc de peşte, se poate prepara şi cu aripioare de pui.
„În Malaezia, avem rețete culinare complet diferite față de România sau Europa. Mâncarea noastră este mai picantă, folosim diferite ierburi, avem o bogată varietate de fructe de mare şi, într-adevăr, orezul este principalul ingredient în bucătăria noastră.
Dar mâncăm și pui, și vită, ca aici. Dacă m-ați întreba de o rețetă specială din bucătăria malaeziană, turiştii străini vor cere Nasi Lemak, care înseamnă orez gătit în lapte de cocos și care este, de obicei, servit la micul dejun”, a explicat Hana Sakina, din Kuala Lumpur, soția ambasadorului din Republica Malaezia.
„Koshari” este considerat de mulți dintre egipteni drept preparatul național, reprezentativ, al Egiptului. Acesta a fost inventat în secolul al XIX-lea, când clasa muncitoare a început să aibă acces la mai multe ingrediente, cum ar fi orez, macaroane şi legume. Desigur, moștenirea civilizației antice a avut o influență profundă asupra peisajului culinar al Egiptului.
Deși împărtășește asemănări cu bucătăria mediteraneană de est, să ne gândim la varietatea de legume umplute cu orez, kebab și shaorma. Egiptul este țara care și-a cultivat propria dietă, formând o cultură culinară bazată în mare măsură pe malurile fertile și antice ale emblematicului fluviu Nil. Portul, obiceiurile, mâncarea s-au format în timp, ca urmare a unor experiențe istorice și condiții geografice specifice.
„Bucătăria egipteană este foarte bogată. Avem multe preparate culinare cunoscute în toată lumea, precum koshari și falafel, iar, ca desert, avem omari. De asemenea, avem un fel de supă pe care o mâncăm cu pâine sau orez, se numește „molocaia”, este făcută cu un soi de frunze verzi, care sunt foarte gustoase.
Avem și noi ceva similar cu orezul care a fost gătit astăzi, este o budincă de orez, un desert”, a spus May Salaheldin Mahmoud Saied, soţia ambasadorului Egiptului.
Dacă sunteţi curioşi să aflaţi care este preparatul care reprezintă în ochii oaspeţilor străini savoarea României, răspunsurile au fost împărţite între sarmale, mămăligă şi papanaşi.