Între 13 și 17 noiembrie, TVR Cultural le-a prezentat telespectatorilor, în cadrul „Pastilei de artă”, tablourile „Ghiocei” și „Stâncile din Apremont” (Ioan Andreescu), „Bacanta” (G.D. Mirea), „Balada” (Kimon Loghi) și sculptura „Proiectul de monument” al lui Oscar Spathe.

Un text de Ileana Ploscaru Panait, realizatoarea emisiunii „Pastila de artă”

Ioan Andreescu (1850 – 1882) - „Ghiocei” , 1874 - 1876, ulei pe pânză

• Luni, 13 noiembrie, orele 09:50 și 11:55
• Operă prezentată de dr. Ruxandra Dreptu, istoric de artă

Ioan Andreescu este un remarcabil peisagist. Creația sa cuprinde, însă, și o serie de studii de portret sau naturi statice miniaturale de o remarcabilă sensibilitate. „Ghioceii”, pictați în anii 1874 – 1876, reprezintă o astfel de bijuterie prețioasă.

Lucrarea, un ulei pe pânză de mici dimensiuni, exprimă parcă întregul univers al artistului, creat din tensiuni și melancolii, din preocupări serioase și trăiri profunde. Azvârliți pe cartea închisă, ca pe un altar, ghioceii proaspăt culeși simbolizează prospețimea unei vieți retezate cu brutalitate.

Gama reținută de culori, tușa de o spontaneitate surprinzătoare, care trădează vibrația emoțională, demonstrează că Ioan Andreescu a fost un pictor de un excepțional talent, cu o simțire cu totul aparte în arta românească.

De altfel, Jacques Lassaigne, unul dintre criticii de artă francezi interesați cu adevărat de arta de la noi remarca: „Printre pictorii români, cu siguranță nu există personalitate mai atrăgătoare ca a lui Andreescu și destin mai plin de înțelesuri ca al său. El, de fapt, a orientat definitiv arta românească”.

***

George Demetrescu Mirea (1853 - 1934) - „Bacanta”, 1879, ulei pe pânză

• Marți, 14 noiembrie, orele 11:55 şi 01:55
• Operă prezentată de Cosmin Ungureanu, istoric de artă și muzeograf MNAR

George Demetrescu Mirea a fost o figură importantă a artei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Pictor de șevalet, dar și monumentalist, G. D. Mirea a avut o traiectorie care a evoluat de la succes la marginalizare.

Operele sale se înscriu în aria curentului academist, cu accente simboliste, în compoziții precum „Bacanta sau „Vârful cu dor”. „Bacanta”, destinată probabil vreunui interior somptuos, este o compoziție de mari dimensiuni, care îmbină remarcabil elementele de peisaj cu mitul Bacantei seduse de satir. Pictura uzează de toate elementele definitorii ale stilului academist: o descriere minuțioasă a suprafețelor, bazată pe o arhitectură a compoziției, urmărită cu rigurozitate și profesionalism al execuției.

Printre cele mai importante distincții obținute de artist se numără „Premiul național pentru pictură”, care i-a fost decernat în 1924.

***

Ioan Andreescu (1850 – 1882) - „Stâncile din Apremont”, 1879 - 1880, ulei pe pânză

• Miercuri, 15 noiembrie, orele 11:55, 17:55 și 01:55
• Operă prezentată de dr. Ruxandra Dreptu, istoric de artă

Dispărut la doar 32 de ani, în urma unei suferințe care i-a marcat întreaga viață, Ioan Andreescu a pictat cu o fervoare atât de nestăvilită, încât parcă anunța sfârșitul său atât de timpuriu. Un solitar melancolic, cu o vădită înclinație spre meditație și analiză, artistul era la fel de interesat de noile tendințe în arta europeană.

Nevoia de a face un salt în creație l-a determinat să se înscrie la Academia Liberă „Julien” din Paris. Pe lângă cursuri, Andreescu a vizitat sălile muzeelor, galeriilor, atelierelor, alăturându-se grupului de artiști ce activau la Barbizon. Pictura impresionistă ce promova cultul pentru peisaj și lucrul în aer liber i-au direcționat definitiv opțiunile.

Lucrarea „Stâncile de la Apremont” face parte dintr-o suită de peisaje pe care Andreescu le-a realizat în periplul său prin Franța și reprezintă una dintre cele mai valoroase lucrări ale sale.

***

Oscar Spathe (1865 – 1944) - „Proiect de monument” , 1902, bronz, tablă de cupru, turnat la Şcoala de Arte şi Meserii Bucuresci

• Joi, 16 noiembrie, ora 11:55 şi sâmbătă, 18 noiembrie 2023, ora 12:55
• Operă prezentată de Zoe Pop, sculptor și conservator MNAR

Sculptorul Oscar Spathe este considerat de istoricii de artă un adevărat maestru în redarea detaliului.

„Proiectul de monument” a fost dedicat regelui Carol I, la omagierea celei de-a 25-a aniversări a Războiului de Independența din 1877. Sculptura, turnată în bronz, de o dimensiune redusă, era destinată vizionării, pentru ca, ulterior, să fie transpusă la scară monumentală și amplasată în spațiul public. Se pare că acest lucru nu s-a mai întâmplat, dar macheta a rămas și este expusă astăzi în Galeria Națională.

Monumentul are trei componente: figura în picioare a dorobanțului, în postura de repaus, soclul și cele patru basoreliefuri de pe postament, reprezentând scene din război, cu inscripționarea localităților unde s-au dat bătăliile decisive: trecerea Dunării, Grivița și Smârdan.

Lucrarea se remarcă printr-un studiu figurativ de cea mai pură factură academistă: modelajul minuțios al figurii, uniformei și basoreliefurilor, bogată ornamentație a postamentului cu frunze de stejar, ca simbol al perenității, și soclul-coloană, executat din lemn, precum un element arhitectural în sine.

***

Kimon Loghi (1873 - 1952) - „Balada”, 1900 - 1910, ulei pe pânză

• Vineri, 17 noiembrie, orele 11:55, 17:55 și 01:55
• Operă prezentată de Cosmin Ungureanu, istoric de artă și muzeograf MNAR

Kimon Loghi face parte din generația romantică a artelor românești, deși formația sa, în cadrul Academiei de Arte Frumoase din București, s-a desăvârșit sub îndrumarea unor artiști de factură clasică. S-a născut în Macedonia în 1893 și s-a stins din viață la București, în 1952. Studiile pe care le-a întreprins la Academia Regală de Arte din München i-au îndreptat opțiunea spre curentul simbolist german, pe linia lui Franz von Stuck și Gustav Klimt.

În aprecierea criticilor de artă, Kimon Loghi este, poate, cel mai relevant exemplu de pictor ce aparține acestei tendințe artistice de la noi. Succesul operelor sale s-a înregistrat mai ales la începutul secolului XX. În 1899, se afirmă prin participările la expozițiile grupului „Tinerimea Artistică”, artistul numărându-se printre fondatorii acestuia, în 1901, sau la Saloanele Oficiale. După anii ’50, creația sa a fost socotită decadență și a fost oarecum marginalizat. A fost un artist prolific; numai la expoziția personală din 1904 el a avut expuse 120 de lucrări. Opera sa este expusă în multe muzee din România și face parte din colecții private din România și din străinătate.