TVR Cultural a redifuzat, în 28 ianuarie, interviul realizatoarei Ileana Ploscaru Panait cu Gheorghe I. Anghel – pictor şi profesor, poet, scriitor, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Un text de Ileana Ploscaru Panait, realizatoarea emisiunii „Biografii necesare” și artistă vizuală
Intrând în atelierul lui Gheorghe Anghel este ca şi cum ai eşua fără griji pe o plajă ascunsă printre golfurile pitoreşti ale insulelor greceşti. Mitica Grecie nu este în acest caz o destinaţie de vacanţă, ci povestea unui destin care l-a purtat aici, la Marea Neagră, pe unul dintre olimpienii meleagurilor elene şi, poate că, tocmai de aceea, pictura şi poeziile sale poartă atât de evident amprenta vestigiilor antice.
Deşi este absolvent al Şcolii Militare de Marină şi a fost mulţi ani navigator, s-a îndrăgostit de pictură îndrumat din copilărie de Lola Schmeier Roth şi a terminat cursurile Institutului de Arte Plastice din Bucureşti la clasa lui Ion Maşek şi Catul Bogdan. Lucrările semnate de Gheorghe I. Anghel au fost selecţionate în multe dintre expoziţiile de artă românească peste hotare.
A organizat peste 15 expoziţii personale în ţară şi în străinătate - în Italia, Statele Unite, Germania, Polonia, Brazilia, Franţa. Din 1971, a fost onorat cu premii şi distincţii prestigioase, dintre care amintim doar câteva: în 1983 i se decernează Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române; în 2003, primeşte Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, iar, în 2006, Premiul „Bréauté” al Academiei Franceze. Sunt doar câteva repere dintr-o listă mult mai amplă.
Gheorghe I. Anghel este astăzi unul dintre artiştii români cu o activitate prodigioasă. Pictor, pedagog, poet şi scriitor, spiritul său n-a fost nicicând mai treaz. Exersează medii dintre cele mai diferite: pictura şi desen, tehnici mixte, colaje, obiecte din metal, ceramică, caiete de autor cu mii de schiţe, notaţii fugare ale lucrărilor ce vor fi transpuse pe formate mari sau pagini de manuscris, cu o caligrafie ce nu lasă loc îndoielii că aparţin unui artist, înnobilate nu o dată cu mici desene sau măcar cu o intervenţie de culoare sau o tonalitate diferită de tuş.
Ileana Ploscaru Panait: Obişnuiţi ca aceste caiete de schiţe să devină un obiect artistic, aşa cum procedează unii dintre confraţii noştri sau le păstraţi doar ca pe un tezaur de idei fugare?
Gheorghe I. Anghel: De obicei, nu fac schiţe. Nişte notaţii, da. Schiţele am impresia că mă consumă. Mă implic prea mult şi când vreau să trec la pânză deja nu mai energia de la început, dar pot mărturisi că, atunci când am o idee, „văd” lucrarea în mintea mea cu mare claritate.
Ceea ce vedem este o pictură senzorială în care toate simţurile sunt puse la încercare. Pe pânzele lui Gheorghe I. Anghel defilează legiuni de tineri atleţi de o frumuseţe perfectă, coborâţi din Parthenon-ul atenian dedicat zeiţei înţelepciunii şi a războiului, ce nu se ruşinează nici de trupul lor fără cusur, nici de cel al silfidelor fecioare pe care le capturează. Ochii strălucitori, parfumul pielii, pletele în vânt, mişcarea torsionată a corpului dezvoltă o imagistică simbolică în care gândurile capătă trup carnal.
Figurate pe pânză sau închise în colivii de fier, siluetele amintesc de vestigiile scoase la lumină de arhelogi după mii de ani. Fragmentare, atacate de timp, scrijelite, muze ţintuite în capcana timpului, aceste părelnice artefacte imaginate de Gheorghe I. Anghel construiesc împreună, într-o aşezare savantă şi aleatorie, tot atâtea „imaginarii” posibile, care sunt descoperite întâmplător şi cu totul neaşteptat.
Arta lui Gheorghe Anghel este o cronică necruţătoare a timpului, bine strunită de un artist vizual care-şi permite ca citatul, raportarea la clasici să aibă o modernitate şi o prospeţime greu de egalat. Dezvăluită cu lirismul unui poet, arheologia sufletului, conştiinţa rădăcinilor dintr-o civilizaţie străveche şi obsesia pentru anumite teme şi subiecte se circumscriu unui simbolism care îl situează pe Gheorghe I. Anghel printre cei mai originali artişti români contemporani.
Ileana Ploscaru Panait: Spuneaţi, cândva, că sunteţi un singuratic. Că nu mergeţi prea des la expoziţii sau, în orice caz, nu la vernisaje. Ce înseamnă, de fapt, această melancolie, această întoarcere în atelier?
Gheorghe I. Anghel: În atelier mă simt cel mai bine. Protejat. În lumea mea. Vin în fiecare zi, fie că pictez, fie că am vreo idee pentru poeziile mele. Visez la soarele şi la plajele Greciei, la familia mea de acolo, aşa cum jinduiesc să ajung la prietenii mei din Franţa, care mă aşteaptă de fiecare dată. Aşa că... deşi îmi place să stau cu mine însumi, nu sunt niciodată singur.
***
Urmăriți emisiunea mai jos:
***
Ediția a fost difuzată la TVR Cultural, duminică, 29 octombrie, de la ora 22:05 (în reluare - sâmbătă, 4 noiembrie, ora 08:00), TVR Internaţional duminica, 29 octombrie, de la ora 05:35.