TVR Cultural a difuzat, în 18 iunie, un documentarul despre Doru Drăgușin - sculptor, pictor și membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, realizat de Ileana Ploscaru Panait, în cadrul emisiunii „Biografii necesare”.

Un text de Ileana Ploscaru Panait, artistă vizuală și realizatoare TV

Într-o plimbare prin curtea atelierelor din strada Iulia Haşdeu, București, în care freamătă o mare comunitate de artişti, ne-a atras atenţia o intrare, aflată la mezaninul unei clădiri vechi, ale cărei scări abia puteau fi zărite printre lucrările răvăşite, parcă, de un suflu nevăzut. În stânga şi în dreapta – fragmente de gipsuri, marmură, lemn, fotografii şi afişe – un amalgam necontrolat şi, totuşi, atât de fermecător, ce ne duce cu gândul la atelierele vechilor artişti parizieni.

Şi da, aveam să-l descoperim acolo, strivit parcă de munca sa de-o viaţă, pe sculptorul Doru Drăguşin, un voiajor prin lumea largă, urmând exemplul lui Badea Cârţan, încotoşmănat într-un cojoc impunător de cioban şi cu uneltele în traistă. Atelierul său, puţin luminat, ne-a întâmpinat doldora de cele mai neaşteptate întâmplări, dar şi de sute de desene, pânze şi sculpturi care cu greu pot fi identificate, înşirate pe rafturi, ca într-un muzeu deschis.

Sculptor, dar şi pictor, Doru Drăguşin şi-a început cariera devreme. Absolvent al secţiei de sculptură, la profesorul Paul Vasilescu, dar şi cu o mare admiraţie pentru George Apostu, pe care îl diviniza - precum o întreagă generaţie de artişti din generaţia sa, el îşi conturează încă, de la început, un program artistic pe care îl desăvârşeşte prin truda fiecărei zile în atelier, în taberele şi simpozioanele la care participă. Iar strădania sa dădea roade bogate, pentru că, în 1980 este bursier al Academiei de Arte, în 1981, al Uniunii Artiştilor Plastici, iar, între 1982 și 1984, i se adaugă bursa „Atelier” Bucureşti.

„Mă interesează multe lucruri. De exemplu, basorelieful. Cu o lucrare de acest fel, turnată în bronz, am luat Medalia de Aur la Grand Palais, în 1988. Aici, am câteva în piatră. Mă interesează fragmentul. L-am sculptat într-un spirit arhaic. Este o legătură care ne ţine conectaţi cu timpurile de început. Şi eu îmi doresc această conexiune cu trecutul. Vedeţi cum o decupează lumina?

După mine, lumina joacă un rol foarte important într-o sculptură. Fie ea monument de mari dimensiuni, fie o piesă mică, de atelier. Ea decupează volumul. Îţi arată ce e în plus. Şi poţi acţiona ca atare. Nu poţi sculpta la bec. Lumina îţi arată parcursul pe care îl ai de trecut până la finisarea unei lucrări”, a arătat Doru Drăguşin.

Conştient încă de la început că, fără o documentare serioasă, fără surse de informare şi fără posibilitatea de a vizita marile muzee ale lumii şi aceea de a lucra alături de alţi artişti importanţi nu poate evolua, Doru Drăguşin începe să călătorească. Cehia, Germania, Italia, Franţa, Belgia, Statele Unite ale Americii se numără printre destinaţii. Expune, lucrează, trăieşte la cote maxime, nu o dată încolţit de împrejurări mai puţin faste şi de neajunsuri, dar, cum viaţa e o poveste în fiecare zi altfel, se hotărăşte să experimenteze din plin şi fără regrete.

Peste tot impresionează. În primul rând, cu lucrările sale, în ample expoziţii personale sau alături de colegi din România sau de peste hotare, dar, cu siguranţă, şi prin mirajul poveştilor pe care nu conteneşte să le spună, hâtru uneori, alteori cu amărăciune, de multe ori făcând haz de necaz, dar, întotdeauna, cu final fericit.

Pentru că Doru Drăguşin crede cu stăruinţă în destinul şi în drumul său. Poate, tocmai de aceea, opera sa poartă o amprentă atât de rafinată a spiritului. Inteligenţa inimii capătă corp în sculpturile sale fără ostentaţie. În piatră sau lemn, în basorelief patinat sau bronz polisat, în ipsos sau în schiţele împrăştiate cu generozitate, pe pânze mari sau în mici obiecte, fragmentar sau serializat, creaţia lui Doru Drăguşin este potenţată de dinamism, de un echilibru interior şi de o forţă de sugestie ce urmăresc mesaje de o profundă trăire.

„Lucrez făcând mai multe schiţe, apoi variante de dimensiune, până ajung la ceea ce vreau. Să ştii că eu desenez foarte mult. Îmi place. Am caiete întregi cu crochiuri, notaţii, idei, schiţe. Studiez atitudinile, mişcarea, modeleul formei. Nu poţi să te avânţi direct într-o monumentalitate. Să ataci direct materialul. Fie el lemn sau piatră. Trebuie să te acomodezi. Să-l înconjori. Să-i studiezi unicitatea. Consistenţa, fibra, venatura. Să-i simţi zonele compacte, de duritate. Să sculptezi în spiritul lui”, a explicat Doru Drăguşin.

Inspiraţia îl găseşte mereu pregătit. Pentru că exerciţiul tenace, forţa cu care domină materialul, ideea clar enunţată, metodica punerii în operă, meşteşugul pe deplin însuşit, siguranţa demersului, viziunea clară asupra finalităţii lucrării – indiferent că este vorba despre grafică, pictură sau sculptură – arată că Doru Drăguin este un artist împlinit, care crede cu tărie că mai are încă multe de arătat.

Fiecare etapă a însemnat acumulări şi mutaţii de direcţie sau de stilistică. De la un expresionism declarat, generat de fabulosul mitologic, la o viziune arhaică coborâtă din vechile culturi, de la o sinteză poetică a formelor şi la o stilizare geometrică, nonfigurativă, Doru Drăguşin a găsit întotdeauna calea de a revela frumosul şi o spiritualitate despre care este convins că o primeşte ca pe o graţie divină, în afara căreia nimic nu ar fi posibil.

Ileana Ploscaru Panait: Crezi în harul ce ţi s-a dat?

Doru Drăguşin: Cum să nu cred; altfel, ce rost ar avea viaţa mea? Problema e alta. Dacă Dumnezeu ţi-a dat un dar atât de mare şi tu, din inconştienţă sau lene sau mai ştiu eu ce, nu faci nimic cu el, înseamnă că săvârşeşti un mare păcat. Să risipeşti ceea ce i se hărăzeşte unui număr atât de mic de oameni, după mine, este un păcat. La marea judecată, pe drept cuvânt eşti muştruluit de Dumnezeu: «N-ai meritat ce ţi-am dat». Aşa că fiţi harnici şi credincioşi în drumul vostru!

Ileana Ploscaru Panait: Dincolo de etichetările cu care ai fost caracterizat de-a lungul timpului, unde consideri că este locul tău?

Doru Drăguşin: Locul meu? Nu m-am gândit niciodată serios la asta, deşi toată viaţa am lucrat cu îndărătnicie. Locul meu se va vedea probabil după ce nu voi mai fi. (Râde cu poftă, n.r.). Ştii ce e paradoxal? Că abia acum mă simt ca la început. Mă rog mereu la Doamne-Doamne să-mi îngăduie să duc la bun sfârşit ce am început. Problema este să ne păstrăm mintea întreagă, ca să putem fi găsiţi de Îngerul păzitor şi de Dumenezeu.

Indiferent că porneşte de la coordonatele unor lucrări cu tematică impusă, ce presupun o anumită adecvare la subiect, cum ar fi monumentele întruchipându-i pe Nicolae Titulescu, Mihai Eminescu sau Constantin Brâncuşi (ele sunt cu mult mai multe, amplasate atât în ţară, cât şi în străinătate), fie compoziţii libere, Doru Drăguşin nu expune o naraţiune, ci o sinteză savantă, aluzivă şi îndelung elaborată în multe variante de lucru şi stadii intermediare, tocmai pentru a nu deveni prizonierul unei reprezentări formaliste.

Sculpturile sale sunt metafore ale volumului în spaţiu, în care are libertatea totală să urmărească dinamica formei, dialogul plinului şi golului, materialitatea pietrei sau a fibrei lemnului, sensul tăieturii de daltă, accidentele ce dau expresie suprafeţei. Doru Drăguşin îşi calculează atent gestul şi forţa cu care acţionează asupra materiei brute, pentru ca, astfel, marmura, granitul, lemnul și bronzul să-şi dezvăluie întreaga frumuseţe şi să capete semnificaţia pe care el a proiectat-o în imaginaţia sa.

„Arta nu se învaţă. Nu există metode. Te naşti cu un har pe care ţi-l dă Dumnezeu. Apoi, totul depinde de tine. Să crezi şi să lucrezi. Arta duce către profunzime, nu către învăţare”, a arătat Doru Drăguşin.

După mai bine de 40 de ani de activitate, Doru Drăguşin îşi menţine crezul său, conform căruia credinţa stăruitoare şi lipsită de îndoială, lucrul temeinic şi disciplinat, bucuria de a trăi, plăcerea şi dăruirea pentru artă înseamnă, de fapt, împlinirea binemeritată a destinului său ca om şi ca artist.

Urmăriți emisiunea mai jos:

*** Emisiunea despre Doru Drăgușin poate fi urmărită la TVR Cultural, duminică, 18 iunie 2023, de la ora 22:00 (reluare duminică, 25 iunie 2023, orele 16:30 si 1:30), la TVR Internaţional - vineri, 23 iunie 2023, ora 16:40; la TVR2 - marţi, 27 iunie 2023, ora 21:30 şi la TVR+.