TVR Cultural a redifuzat, în 4 februarie, dialogul realizatoarei Ileana Ploscaru Panait cu Dana şi Stèphane Maitec, fotografi profesioniști şi artişti vizuali, înregistrat în cadrul emisiunii „Biografii necesare”. În cadrul acestei ediții, Ileana Ploscaru Panait i-a evocat și pe sculptorul Ovidiu Maitec și pe pictoriţa şi graficiana Sultana Maitec.  

Un articol de Ileana Ploscaru Panait, artistă vizuală și realizatoarea emisiunii „Biografii necesare”

Pentru prima dată, după mai bine de 30 de ani, două cupluri de artişti, unite prin acelaşi destin, sunt protagonistele unei istorii de familie povestită prin intermediul artei.

Prilejuită de o amplă expoziţie ce a avut loc la Muzeul Naţional de Artă a României, această întâlnire cu totul specială aduce în prim-plan o dinastie de artişti: Ovidiu Maitec, considerat unul dintre cei mai reprezentativi sculptori români după Brâncuşi, Sultana Maitec, una dintre cele mai inovatoare exponente ale picturii nonfigurative în arta românească din ultimele decenii, şi cuplul artistic Dana şi Stèphane Maitec - fotografi profesioniști, în egală măsură artişti vizuali, creatori ai unui nou gen artistic, la granița între fotografie nonfigurativă și pictură virtuală cu lumină naturală.

Dana şi Stèphane Maitec formează un cuplu atât în viaţă, cât şi în artă. Artişti fotografi cu o prodigioasă activitate, ei expun cu regularitate la Paris, New York, Geneva, Roma, sunt colaboratori ai unor publicaţii de mare tiraj şi notorietate. Se manifestă ca artişti vizuali pornind de la fotografia clasică, dar folosesc tehnicile specifice într-un mod cu totul neaşteptat, rezultând o imagine de mari dimensiuni cu valenţe picturale şi poetice, în mii de variante şi opţiuni cromatice.

Inspiraţi de experimentele din laboratorul fotografic, ei au descoperit o manieră nouă de expresie: suprafeţe cutate, pliate, surprinse din diferite unghiuri, care au capacitatea de a reflecta lumina şi culoarea pe o suprafaţă de oglindă şi care, prin cadre succesive, au un efect hipnotic şi fabulos. Rezultatul este, de fiecare dată, neprevăzut, extras din registrul curent, trimițând într-o altă realitate.

Şi, totuşi, aceste lucrări inovative, ca tehnică şi ca limbaj, fac o trimitere subtilă la opera lui sculptorului Ovidiu Maitec (1925-2007) – prin volumetrie, iar, prin efectul strălucitor şi pictural, care continuă pictura pe foiţă de aur, la creaţia Sultanei Maitec (1928-2016). O filiaţie cu atât mai preţioasă, cu cât opera celor două cupluri de artişti, prin mijloace foarte diferite, are acelaşi impact: depăşirea realităţii imediate şi transpunerea într-un spaţiu spiritual, simbolic.

Dana și Stèphane Maitec.

În cazul Danei şi al lui Stèphane Maitec, această fascinaţie şi imprevizibilitate sunt expresia unei modernităţi ce se inspiră din arta clasică, dar care, prin experiment şi noutatea soluţiilor plastice, tridimensionalitate, jocul de lumini, umbre şi culori, dizolvă banalitatea cotidiană într-o dimensiune fabuloasă a realităţii.

Dana şi Stèphane Maitec sunt un cuplu care lucrează împreună din 1996. Din 2002 formează un duo artistic care semnează laolaltă proiecte expoziţionale, cu care participă la viaţa artistică. Păstrează legăturile cu România, dar locuiesc şi lucrează la Paris. Sunt artişti vizuali şi fotografi profesionişti, care se manifestă domeniul modei, scenografiei, jurnalismului şi artei fotografice. Sunt membri ai Maison des Artistes din Franța.

Deşi universul vizual care i-a consacrat este cel figurativ – narativ, studiul de portret într-o viziune scenografică surprinzătoare prin compoziţiile subtile şi, în acelasi timp, frapante, Dana şi Ştefan Maitec au revoluţionat limbajul fotografic propriu printr-o serie de experimente care i-a condus, în final, la „Reflections”, un proiect cu o infinită gamă de posibilităţi plastice. Este pentru prima dată când expun în acestă formulă în România.

„Paradoxul face că suntem invadaţi de tehnologiile digitale. Am dorit să ne reîntoarcem la sursă şi să plecăm de la lucruri simple, pe care apoi să le prelucrăm digital şi să le printăm pe dimensiuni mari. Totul este foarte ludic, dar, într-o la fel de mare măsură, calculat”, subliniază Stèphane Maitec.

Iar Dana Maitec completează acest dublu interviu: „Este un proiect care ne-a bulversat. Am făcut mii de capturi. Ne-a fost foarte greu să alegem ceea ce vedeţi aici. Practic, este un proiect care se poate declina la infinit. Cu toate acestea, nu vom renunţa la fotografia de portret, care ne-a impus pe o piaţă foarte concurenţială în domeniu. Este o altă direcţie. Dar acum suntem bucuroşi că putem arăta cele mai recente preocupări ale noastre. Şi, încă ceva: noi semnăm împreună o creaţie care ne aparţine fiecăruia, în egală măsură’’.

„Lemn – Aur – Lumină”, expoziţia ce a avut loc la Muzeul Naţional de Artă al României, are o semnificaţie aparte. Zeci de lucrări din toata ţara şi din străinătate, de la muzee şi colecţionari, cât şi din proprietatea familiei, au fost expuse pentru a oferi publicului o imagine cât mai completă asupra creaţiei unei familii mai puţin obişnuite.

Am avut privilegiul de a revedea sculpturile lui Ovidiu Maitec, un artist român reprezentativ pentru arta contemporană românească, cu participări internaţionale importante, cu lucrări aflate în colecții prestigioase precum cele de la Tate Modern, Kettle’s Yard Museum, FNAC Paris, precum și la Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional de Artă Contemporană și în alte 15 muzee din România.

Tablourile Sultanei Maitec, pictate în foiţă de aur, interpretează semnul solar – simbol al regenerării, renaşterii şi perfecţiunii, ofranda merelor – ca semn terestru al „sorilor” celeşti, fastuoase veşminte coborâte din operele lui Velázquez, întinderea nesfârşită a mării – toate sugerând o lume fantastică şi strălucitoare, simplă şi esenţială, redusă la profunzimea sa autentică.

Cuplul Dana şi Stèphane Maitec imaginează, prin mijloace tehnice moderne, laitmotivul luminii generatoare de viaţă, în ritmul său perpetuu.

Intenţia de a reuni în sălile muzeului de la Bucureşti o mare parte a creaţiei părinţilor săi a fost motivată de o dragoste şi un respect profund pentru părinţii săi, artiștii vizuali Ovidiu si Sultana Maitec. Amintirile din copilărie, din atelierul părinţilor alături de care a ucenicit, învăţând tainele meseriei, revin în glasul plin de emoţie al fiului. Dar. pentru că nu a dorit să devină un epigon – „n-aş fi reuşit niciodată să fiu la fel de bun sculptor ca el” - Stèphane Maitec s-a îndreptat la maturitate spre alte domenii ale artei, scenografia şi fotografia artistică.

„Am văzut că, după 30 de ani, lumea l-a cam uitat pe Maitec. Am dorit să fac această expoziţie pentru a-mi exprima recunoştinţa faţă de părinţi, dar şi pentru a arăta cât de importanţi sunt ei în istoria artei româneşti”, arată Stèphane Maitec.

***

Ovidiu Maitec.

Într-un articol publicat în revista „Secolul XX”, în 1984, Mircea Eliade scria despre prietenul său, Ovidiu Maitec, cu care se întâlnise în 1977 la Paris: „Asemeni genialului său predecesor Brâncuși, căruia îi este cel mai puternic urmaș spiritual, Ovidiu Maitec regăseşte această dublă inspirație, terestră și aeriană, prin care omul veacului XX reia simbolismul arhaic ce însuflețește marile mituri cosmogonice... El a izbutit să „introducă lumina în material”. (Mircea Eliade – „Maitec sau aripile rănite ale pământului”, revista „Secolul XX”, nr. 11 - 12, 1984)

„Aceste sculpturi echilibrate sunt, în același timp, figurative, mistice și mitice, asemănătoare trunchiurilor de copac sau totemurilor cu semnificația închisă în ele însele, însemnând mult mai mult decât simpla lor înfățișare poate exprima”. (International Herald Tribune, 17 - 18 mai, 1969)

„Sculpturile românului Ovidiu Maitec, expuse la Galeria Bluecoat, au o aparență arhaică, semănând cu obiectele care au supraviețuit dintr-o civilizație dispărută”. (Roderik Bisson – „Un simbolism primitiv”, Daily Post, 30 martie 1974)

„Ovidiu Maitec este un sculptor cu care orice țară s-ar putea mândri...” (Cordelia Oliver – „Arts Guardian”, 1 septembrie 1971)

„Maitec este un sculptor din cea mai profundă tradiție a artei românești, sensibil, alert și plin de miez. Opera lui, indiferent de material, izvorăște dintr-o iubire puternică și vie, și, deși ne aflăm în plină eră tehnologică, sculptorul vrea, de pildă, să arate frumusețea lemnului și dragostea de a crea un obiect cu mâna. El găsește o formă interesantă și, studiindu-i natura, plăsmuiește cu vigoare imaginativă și cu măiestrie fără margini ceva nou și, totuși, în ton cu natura ei inițială”. (Sursa: Jim Ede – „A Way of Life”, Kettle’s Yard, Cambridge University Press, 1984)

***

„Ceea ce fac eu, îmi dau seama că, fără spaţiu, fără lumină, mişcare, spaţiul este minimalizat. Văd aceste lucrări într-o ambianţă nouă. Nu de factură clasică... Trebuie să ajungi la o expresie proprie ţie. Eu aşa am încercat. Lucrul asta nu se încheie niciodată”, se confesa sculptorul Ovidiu Maitec.

Toate lucrările sale se află într-o relaţie de absolută interdependenţă, indiferent de etapa în care au fost concepute. Înţelegerea operei lui Maitec este cuprinsă doar într-un singur semn, integrator, în relaţionarea perfectă a lucrărilor, unele cu altele, cu aerul, spaţiul dar şi cu lumina dintre ele.

Lucrările lui Ovidiu Maitec fac parte din colecţiile unor muzee prestigioase din ţară şi din străinătate sau ale unor colecţionari privaţi, cunoscuți pentru investiţiile lor în artă. Premiile şi distincţiile primite de-a lungul carierei recunosc contribuţia sa unică în plan profesional. Ovidiu Maitec a fost membru al Academiei Române, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Maison des Artistes din Franța.  S-a stins din viaţă la Paris, în 2007.

Sultana Maitec.

Formată la școala figurativului realist al anilor '50, când ideologia socialistă își revendica la maxim controlul asupra discursului artistic, Sultana Maitec are un profil cu totul distinct între artiștii români al căror debut are loc în deceniile 5 și 6 ale secolului trecut.

Alegerea foiței de aur ca material predominant de lucru și desprinderea de figurativ s-au suprapus, în biografia artistică a Sultanei Maitec: până la un punct, materialul însuși a impus artistei o anumită conduită stilistică în realizarea compoziției lucrărilor, începând cu epurarea formelor, stilizarea desenului, linia cromatică și stabilirea ponderii suprafețelor aurite.

„Am fost impresionată de o veche icoană aurită. Apoi, de soarele ce apunea la orizontul mării, de tablourile spaniole şi aşa mi-a venit ideea sorilor de aur. La Tescani, când se culegeau merele din livadă am văzut o grămadă mare, construită ca o piramidă. De acolo a pornit seria fructelor’’, povestea Sultana Maitec.

***

„Pictura Sultanei Maitec este un drum spre sud. Aurul, plaja, marea, soarele, fructul circumscriu, laolaltă, o aspirație (sau o sursă) meridională, a cărei emblemă e, nu întâmplător, Pomona, zeița grădinilor și a roadelor. Un mic studiu din 1955, vădind o foarte matură dotație plastică de tip „central – european” e punctul de pornire, îndepărtat, al acestei evoluții, care avansează, mereu, spre Europa sudului. Mijloacele se simplifică, se sacrifică aproape, pentru a se ajunge – către sfârșitul anilor '60 – la o gesticulație radicală, la o viziune de mari suprafețe destinse, de tente cromatice ample, care vorbesc cu o elementară vigoare și cu o dezarmantă sinceritate”, scria Andrei Pleşu în catalogul expoziției personale a Sultanei Maitec, de la Sala Dalles, din 1988.

Ca şi soţul său, Ovidiu Maitec, cu care a expus de mai multe ori, Sultana Maitec a avut un parcurs estetic marcat de o progresivă atracție față de nonfigurativul în tehnica foiței de aur, o noutate ce-şi revendica originile din surse arhaice. Lucrările sale se regăsesc astăzi în colecţii de stat şi private din ţară şi din străinătate. A fost onorată cu mai multe distincții și premii, între care Ordinul „Meritul Cultural” în 1975, Premiul Academiei Române, în 1989, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer, în 2004. A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. S-a stins din viaţă în 2016.

***

Tradiţie şi modernitate, o dinastie de artişti care şi-a asumat un destin comun, o poveste de viaţă şi de creaţie unice, o căutare a propriei identităţi într-un dialog al cuplurilor de creatori, experienţe irepetabile, o istorie care acoperă peste opt decenii de creaţie artistică, aceasta este povestea în lemn, foiţă de aur şi lumină a unei familii de artişti români şi universali.

***

Urmăriți ediția mai jos:

*** Emisiunea a fost difuzată în premieră la TVR Cultural în 5 noiembrie 2023.